Activitatea culturală a Satului Slobozia Mare
Așa a fost odată…
Multe și numeroase au mai fost tradițiile și oboceiurile sătenilor noștri. Erau legate în general de culte, acestea erau sărbătorile de iarnă (Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza), sărbătorile de primăvară (Pștele, Paștele Blajinilor, Ispasul) ș. a. Fiecare sărbătoare își avea numele ei. La Crăciun finele, fiicele, nurorile se duceau cu „împarțeală” la nași, părinți, bunei. Pentru Bobotează flăcaii pregăteu și împodobeau frumos săniile și caii și împreună cu cîteva fete mari se plimbau prin sat (cînd era zăpadă).
Sărbătorile de Paști erau așteptate cu mare drag de fiecare sătean. Flăcăii își cumpărau pălării noi, iar fetele mari îsi coseau rochii din cele mai scumpe țesături. Demonstrarea rochiilor noi se făcea în a treia zi de Paști, în prezența unui numeros public. La aceste sărbători flăcaii, organizau leagănul și tocmeu cu cei mai vestiți muzicanți din Cîșlița-Prut, Giurgiulești, Nadol.
După război activitatea culturală a căpătat alt aspect. A fost deschis primul club, de către autorități, în casa cetățenului Nicolae Tulum. Aici cetățenii cîntau la arminică.
În curând această cameră-club devenise neîncăpătoare. Atunci în partea de nord a satului s-a mai deschis un club- în casa lui Culiță Mihailov.
În 1948 s-a ajuns la concluzia că într-un sat este nevoie de un singur club mai încăpător, care să concentreze întreaga activitate culturală din sat. S-a hotărât să se amenajeze un alt club. Pe Ulița Mare, în centrul satului, era un sărai(grajd) ce aparținuse deportatului Vasea Arnăut. După o serie de reparații, acesta oferea mai bune condiții de activitate, fiind destul destul de încăpător, că avea și scenă pentru activități. Aici se demonstrau și filme. Printre primii muzicanți au fost Tănase Porcaru, Petrache Voicu, Ion Mucosu, Ion Zamfir, Toader Gălan.
În 1949, în calitate de șef al clubului a fost numit Mihail Plăcintă, învățător la clasele primare. Dumnealui i-a revenit misiunea să organizeze o echipă de artiști amatori, care să participe la festivalul raional al creației populare. Acest examen a fost susținut cu succes.
Axentie Paladi
S-a născut în 1900, în comuna Slobozia Mare. A terminat școala de 4 ani din sat, apoi a învățat 2 ani la o școală de meserii(fierar). Serviciul militar l-a făcut în Armata Regală Română. În 1948 a intrat în colhoz și lucra ca fierar la fierăria lui Ion Ciocan. Știa multe snoave, povești și poezii transmise din generație în generație. În 1960 a ieșit la pensie, dar a lucrat până în 1965. A decedat în 1969. Iată versurile unui cântec, transmise de dumnealui:
Dorul de cine se leagă,
Foaie verde foi și-o fragă,
Dorul de cine se leagă,
Nu-l lasă cu mintea-ntreagă,
Și de mine s-a legat,
De trei ori am leșinat.
Și s-a legat de-un bătrân,
El tăman cosea la fîn
Și-alerga pe drum nebun.
Și s-a legat de-o bătrână,
Ea tăman torcea-n grădină
Și-a lăsat furca-n grădină
Și-alerga pe drum nebună.
Și s-a legat de-o copilă,
Și-alerga pe drum sărmana
Cu rochițele pe mână.
În 1954 colhozul ,,Moldova” (președinte Petru Oluh, secretar de partid Nicolae Petrencu) a procurat un set de instrumente muzicale pentru fanfară. Ca conducător al fanfarei a fost invitat un oarecare Laric din nordul Basarabiei, un iscusit trompetist, faima căruia i-a rămas până astăzi în amintirea sătenilor mai în vârstă. În orchestră au fost invitați oameni în vârstă, precum Tănase Plăcintă, Ion Zamfir, Gheorghe Ignat, Vasile Nichita, Vladimir Gârneț, Tănase Acciu, Gore Deliană și a.ș.
În 1961 Dumitru Usturoi a hotărât să organizeze pe lângă club o a doua orchestră – fanfară, în principal din elevi. În 1962 șef de club devine Gheorghe Ghimpu, un pasionat om de cultură. Sunt atrași în sat noi specialiști: Jora Chironda, Mitică Caranda. Jora Ghironda organizează primul taraf.
În 1975 colectivul artistic din Slobozia Mare participă la un festival republican de creație populară. Aceștia au fost primii artiști care au pășit hotarele raionului și au ajuns la Chișinău.
În anul 1966 a fost dat în folosință un frumos Palat de Cultură cu 1000 de locuri. Director al Palatului a fost numit Gh. Ghimpu, conducător artistic- Jora Chironda.
În anul 1953 a fost numit șeful clubului de pe lîngă sovietul sătesc Slobozia-Prut. În anul 1955 am devenit șeful clubului de fotbal Slobozia Mare .
Am organizat primele cercuri artistice: vocaliștii, dansatorii, cor. Mai tîrziu s-a organizat un cerc dramatic. Actori erau învțătorii Dunea Balan, Maria Sarabaș, Eugenia Sușchevici etc. prima piesă jucată pe scena clubului a fost ,,Piatra din casă”.
Așa , zi de zi, colectivul artistic a început sistematic să concerteze pe scena clubului, în brigăzile de producere, apoi în alte sate din raion și republică. Iar în anul 1957 colectivul a susținut un examen serios- a participat la primul Festival republican al creației populare.
În anii 1970 activitatea cultural-artistică a cunoscut noi culmi. Au contribuit mut la acesta tineriispecialiști veniți de la școala de iluminare culturală. În toți acești ani colectivul artistic a evoluat în nenumărate rînduri la teliviziunea din Chișinău și Moscova.
În 1969 formația de muzică populară și dansuri din Slobozia Mare, împreună cu colectivele de dansuri din Cîșlița-Prut și din Vadul-lui-Isac au reprezentat Republica Moldova la E.R.E.N.
În anii 1970 -1980 colectivul artistic al Casei de Cultură a deținut în permanență locuri de frunte din raion si republicană.
Iată ce scria ziarul ,,Viața satului” din 24 iunie 1982 în articolul ,,Titlul te obligă” :
,, Ansamblul popular de cîntece și dansuri de pe lîngă Casa de Cultură din Slobozia Mare e cunoscut departe de hotarele raionului. Nu odată au concertat la televiziunea moldovenească și centrală, pe scenele Chișinăului, Moscovei, Orehove-Zuevo, la festivalul folcloric din orașul Tecuci, Romănia. În anul 1977 colectivului i sa conferit denumirea de ansamblul popular Vatra Horelor. În ianuarie 1982 colectivul a concertat pe marea scena a Palatului Octombrie .
Și iata ca a venit și timpul că ansamblul de la Slobozia Mare să-și confirme titlui odinioară primit. De acest examen colectivul s-a pregătit mult si minuțios. Au depus o enormă muncă în această direcție.
Programul a fost foarte original. Poetul începător Vasile Plăcintă și acordeonistul Jan Crivăț au cules folclor de la bătrânii satului.
A fost prezent la concert și cunoscutul rapsod popular, pensionarul badea Petrică Trifan, care a cântat cântecul ,,Scrie-mi, mamă…”, auzit încă de la mamă-sa și interpretat de dânsul prima oară în 1941, la primul festival moldovenesc.
Această frumoasă sărbătoare s-a încheiat cu dansul folcloric ,,La vatra horelor”. În aceeași seară și-a confirmat titlul de ,,popular” și ansamblul ,,Cimbrișor” din satul Vadul-lui-Isac.
Lucrătorii artistici de la Casa de Cultură au pregătit special pentru ansamblul ,,Vatra Horelor” niște strigături ce se potrivesc de minune unor bărbați înfocați:
Foaie verde de trifoi,
Bateți talpa, măi flăcăi.
Să răsune peste văi
Ca-n Moldova pe la noi.
Ține-te, măi lele, bine
Că m-am prins la joc cu tine
Hora de la noi din sat
S-o jucăm mai apăsat.
Foaie verde baraboi
Sare-n horă ,,vrăghioi”.
Ia uitați-vă ce face,
Pe picioare cum le-ntoarce.
Bate talpa mărunțel
Să te uiți cu drag la el.
Lăutare, zi-i și zi-i
Pân s-a rupe arcușu-n trii.
Iar Costică Bătrânoase
Fluierul cum vrei l-îndoaie.
A venit de la volan
Șoferul Dumitran.
Foaie verde lin-pelin
Joacă Colea Constantin.
E fecior el de cioban,
Joacă sprinten și avan.
Foaie verde măr domnesc.
Ăsta-i joc moldovenesc.
Cine joacă – întinerește
Și nu mai îmbătrânește.
Frunză verde flori de nucă,
Dați-i drumul să se ducă.
Putem enumera și alte sărbători și ritualuri, pe care activiștii culturali le organizau și le petreceau la Palatul Culturii, la stadion: ,,8 martie”, ,,Ziua memoriei”, ,,Ultimul snop”, ,,Noi suntem flăcăi bravi”, ,,Haide-ți, fetelor”.
Începând cu 1981, la sfârșit de an, comitetul sindical din sovhozul ,,Moldova” organizează sărbătoarea ,,Petrecere la pensie”. Gospodăria procură pentru fiecare persoană ieșită la pensie un cadou de valoare și le organiza o masă de ,,drum bun la odihnă”, însoțită de un concert. În decembrie 1981 o astfel de serată s-a desfășurat la Palatul Culturii.
În lunile martie – aprilie 1986, la Palatul Culturii a avut loc un festival al creației populare. În Slobozia Mare a existat un radio la care a ținut cuvânt și domnul Ion Geantâc, președintele comitetului sindical din sovhoz în perioada acestui festival.
În prezent Palatul de cultură a fost renovat, menţinîndu-se însă motivele arhitecturale care au fost dominante încă de la început.
Informație prelucrată de Harabadjiu Valeriu din cartea „Slobozia Mare istorie, personalități, cultură de Ion Geantîc”