REZERVATIA STIINTIFICA „PRUTUL DE JOS”

Rolul Rezevației Științifice „Prutul de Jos” în promovarea și valorificarea potențialului turistic al raionului Cahul

Odată cu intrarea în mileniul trei, devenim tot mai conștienți de complexitatea, fragilitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe. Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Drept urmare este tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile, în absența unui management corespunzător, poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale.

Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viață modern. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică și condițiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economică. Constatăm că ascensiunea turismului creează numeroase oportunități atât pentru conservare cât și pentru bunăstarea comunităților locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism,ceea ce noi putem dezvolta în cadrul Rezervației Științifice „Prutul de Jos”. Rezervația Naturală poate furniza veniturile atât de necesare  care nu ar putea fi obținute din alte surse. De asemenea, Rezervația Științifică „Prutul de Jos” poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltare economică pentru comunitatea  cu puține activități generatoare de venit. Mai mult, dezvoltarea activităților turistice în această zonă poate spori nivelul de educație și conștiință atît a localnicilor din preajmă (Slobozia Mare, Văleni) cît și al turiștilor, transformându-i în susținători entuziaști ai conservării mediului natural și cultural.

Turismul „verde„ în Sudul Republicii Moldova poate fi valorificat datorită existenței Rezervației științifice  „Prutul de Jos” și a obiectivelor și calitățior naturale pe care le posedă, poziției fizico-geografice și istoriei fascinate precum și a exemplarelor rare sau pe cale de dispariție ce se găsesc aici.

Rezervația științifică „Prutul de Jos” a fost creată în scopul ocrotirii florei şi faunei din lacul Beleu şi a luncilor inundabile din împrejurimile lui prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 23 aprilie 1991. De asemenea, prin aceiași hotărâre teritoriului din jurul ei, cu o lățime de 1,5 km i s-a atribuit statutul de zonă de protecție.  Suprafața rezervației este de 1691 ha , circa1/3 din suprafața rezervației sau 895,9 ha este ocupată de apele lacului Beleu, restul teritoriului este prezentat prin vegetația palustră şi de luncă inundabilă. După proveniență lacul Beleu este un relict al Dunării şi are o vârstă de 5-6 mii ani. Lungimea lacului – 5 km , lățimea – 2 km, adâncimea medie 0,5- 1,5 m , adâncimea maximă fiind de 2,5 m . Nivelul apei din lacul Beleu în mare măsură depinde de nivelul apelor din Dunăre, şi Prut.

Fauna rezervaţiei este reprezentată de circa 198 specii de animale, dintre care păsările constituie circa 140 de specii. Rezervaţia fiind situată aproximativ la paralela de 450 latitudine nordică, deci la jumătatea distanţei dintre ecuator şi polul nord şi reprezintă un loc important de pasaj pentru păsările migratoare. Dintre păsările rare pot fi întâlnite egreta, lebăda, lopătarul, pelicanul, cormoranul-mic, călifarul-alb, pescăruşul-albăstriu ş.a.

Printre speciile rare de mamifere care se întâlnesc pe teritoriul rezervaţiei, pot fi menţionate vidra, pisica sălbatică, chiţcanul cu abdomen alb, hermelina, nurca europeană ş.a. Flora rezervaţiei este reprezentată prin circa 190 specii de plante.Specia forestieră principală este salcia cu toate varietăţile ei.

Subarboretul este prezent prin salbă moale răşinoase şi socul.

Aflându-se în preajma localităţilor Văleni şi Slobozia Mare a raionului Cahul rezervaţia are următoarele vecinătăţi:

La Nord, Sud şi Est cu O.S. Slobozia ÎS „Silva – Sud” Cahul ; la Vest cu râul Prut. Limitele teritoriale ale rezervaţiei se sprijină pe forme de relief naturale evidente.

În anul 2001 a fost făcută amenajarea pădurilor, preluată denumirea conform Hotărârii Guvernului şi constituit parcelarul şi subparcelarul pe limitele naturale existente.

Parcelele şi subparcelele au fost constituite cu suprafeţe mari, cauzele fiind următoarele:

● Păstrarea oglinzii apei lacului Beleu;

● Suprafaţa mare a terenurilor afectate gospodăririi silvice şi celor neproductive;

● Constituirea zonei cu protecţie integrală;

● Limite naturale insuficiente.

Parcelele constituite vor fi permanente.

Rezervația Științifică de Stat „Prutul de Jos” este organizată într-o brigadă cu două cantoane silvice de pază . În rezervație activează secția știință.

Argumentarea ştiinţifică a delimitării în natură a zonei strict protejate în Rezervaţia Naturală de Stat „Prutul de Jos”

În scopul protecţiei unor complexe floristice şi faunistice unicale pentru Republica Moldova cu specii de plante şi animale rare, cu biotipuri de luncă, acvatice şi palustre, pentru crearea unor condiţii favorabile pentru reproducerea acestora împreună cu savanţii de la Academia de Științe a Moldovei și specialiștii Ministerului Mediului s-a propus instituirea, în cadrul rezervației științifice „Prutul de Jos” a zonei cu protecție integră.

Zona de protecție integră s-a propus în baza cercetărilor efectuate în ultimii ani şi în baza unor principii care au reliefat.

●  Conservarea complexelor floristice, faunistice fitocenotice şi biocenotice;

●   Elaborarea unor măsuri de optimizare a conservării biodiversităţii;

●   Efectuarea unor cercetări în condiţii  de neamestec din partea omului în natură.

La alegerea suprafeţelor s-a ţinut cont de suprafeţele din jur care ar asigura o dezvoltare normală a speciilor din zonă.

Zona propusă reprezintă o suprafaţă compactă care include vegetaţie acvatică care alterează cu stufărişuri, răchitărişuri şi o mică suprafaţă cu pădure de salcie.

Valoros pentru această zonă este populaţia de nufăr alb  (Nymphaea alba) specie de plantă rară care este inclusă în cartea roşie a Republicii Moldova. În timpul viiturilor aproape tot acest teritoriu este acoperit cu apă, iar perioadele secetoase  nivelul apei scade foarte mult. Aceste fluctuaţii contribuie la dezvoltarea unei vegetaţii specifice de comunităţi acvatice şi terestre care se succed în dependenţă de ritmicitatea manifestării viiturilor. Cîndva bălţile din lunca Prutului se întindeau de la Cantemir până la Reni ,  pe o distanţa de cca 100 km . Astăzi de s-au păstrat doar pe segmentul Cahul – Giurguleşti..

Desecarea bălţilor de la Cantemir până la Cahul a distrus o bună parte din ecosistemele naturale de odinioară şi au transformat aceste terenuri în mărăcinişuri  sărate. Construirea gârlei artificiale spre lacul Manta a perturbat sistemul anterior de lacuri şi ghioluri, cu o mare capacitate de autoreglare. Astăzi, apele rîului Prut pătrund direct în lacul Beleu, aducând cu sine o cantitatea mare de suspensii. Adâncimea acestuia a scăzut simţitor (de la 6-10m la 1- 1,5 m ) .

Totodată este cunoscut că bazinul răului Prut reprezintă un coridor natural utilizat de păsările migratoare orientate spre delta Dunării şi nu numai. De asemenea sistemul de lacuri îndeosebi din bazinul Prutului de Jos reprezintă nişte relicte ale bazinului dunărean de apă dulce care s-au format în urma dezvoltării istorice a ţinutului. Lacul Beleu din R. Moldova împreuna cu lacul Brateş din România şi alte lacuri mai mici formează începutul Deltei Dunării. Apa întregului sistem de lacuri din această zonă se află în permanentă comunicare cu râul Prut, iar nivelul acesteia în lacuri depinde în măsură de nivel apelor în Dunăre şi respectiv în Prut. În acest context putem concluziona că ecosistemele naturale din bazinului râului Prut în partea lui de jos şi sistemul hidrologic al acestuia este în mare măsură dependent de bazinul Deltei Dunării la fel cum şi biodiversitatea ecosistemelor naturale din bazinul Deltei Dunării sunt în mare măsură dependente de stare ecologică a bazinului râului Prut. Din acest motiv considerăm că bazinul râului Prut reprezintă un element structural – funcţional important al existenţei şi activităţii integre a rezervaţiei delta Dunării. Conservarea biodiversităţii şi refacerea ecosistemelor naturale distruse din bazinului râului Prut, crearea rezervaţiei “Prut” şi afilierii acesteia la rezervaţia biosferică Deltei Dunării este pilonul de bază a întregului ecosistem. Suntem convinşi, că prin acestea măsură în urma unor investigaţi ştiinţifice şi a unor lucrări practice vom crea  condiţii favorabile creşterii şi dezvoltării vegetaţiei de luncă, conservării biodiversităţii ecosistemelor  naturale, menţinerii echilibrului ecologic şi restabilirii echilibrului hidrologic al bazinului râului Prut, iar ca o consecinţă a acestor  măsori se va contribui la optimizarea coridoarele naturale de legătură între Delta Dunării şi munţi Carpaţi. Integrarea rezervaţiei “Prutul de Jos” în situl rezervaţiei biosferice Delta Dunării s-ar putea realiza în câteva etape, dintre care prima ar fi restabilirea ecosistemelor naturale distruse din bazinului Prutul inferior aflate în zona de influenţa a rezervaţiei “Prutul de Jos” ceea ce reprezintă aproximativ 50 de km din bazinul râului.

Zona bălţilor este şi de o reală valoare economică : peştele constituie  o sursă alimentară importantă pentru populaţia locală,si dezvoltarea unui turism care sa aiba ca scop pescuitul sportiv : trestia şi papura este apreciată  ca materie primă pentru construcţia anexelor gospodăreşti, pentru confecţionarea obiectelor de uz casnic şi artizanat ceea ce este o mare atracție turistică pentru persoanele care iubesc aceasta; pajiştele şi ghiolurile asigură hrana animalelor şi păsărilor domestice. Lacurile sunt şi un loc minunat de agrement, de refacere fizică şi revelaţie spirituală, vânătoare şi turism cinegetic

În scopul stopării dezastrului ecologic şi refacerii cadrului natural din lunca Prutului Inferior se propun următoarele măsuri:

–   Extinderea suprafeţei ariei protejate “Prutul de Jos” până  la or. Cantemir şi organizarea rezervaţiei naturale “Prutul Inferior”, cu regim strict de protecţie.

Regenerarea biodiversităţii şi restabilirea echilibrului ecologic în lunca Prutului Inferior este imposibil de realizat pe un teritoriu atît de limitat, cum este actuala rezervaţie.

– Restabilirea inundaţiilor periodice, cel puţin o dată la câţiva ani sau operarea de breşe în digurile actuale, astfel încât bălţile să poată fi alimentate sezonier din albia Prutului. Acestea vor ameliora solurile sărăturate şi vor revigora viaţa în luncile şi bălţile naturale.

–  Restabilirea pădurilor şi zăvoaielor defrişate  şi extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră;

–  Stabilirea unui control strict asupra exploatării  raţionale a bogăţiilor naturale, antrenând în aceste  activităţi autorităţile publice locale organizaţiile ne guvernamentale, populaţia, turistii.

Cercetările sunt efectuate prin metoda de traseu. Pe traseu s-au efectuat descrieri geobotanice în baza cărora a fost posibilă descrierea răspîndirii asociaţiilor vegetale în dependenţă de condiţiile de relief, sol, hidrologice, etc.

Abundenţa a fost apreciată după scara Braun-Blanquet(1994), care include următoarele trepte:

-specia de plante se întîlneşte  foarte abundent;

-specia de plante se întîlneşte  abundent numeros;

-specia de plante se întîlneşte  puţin numeros;

-specia de plante se întîlneşte  rar ;

-specia de plante se întîlneşte  foarte rar ;

-specia de plante se întîlneşte  într-un exemplar.

Gradul de acoperire a învelişului ierbos a fost apreciat în %. Denumirile plantelor vasculare se dau după T.Gheideman(1986). Denumirile asociaţiilor acvatice se dau după „Les associations vegetales de Roumanie”(1997).

Studierea celor mai reprezentative asociaţii vegetale din ecosistemul de baltă şi luncă inundabilă în vederea inventarierii structurii lor

Pe teritoriul Rezervaţiei „Prutul de Jos” deosebim două tipuri de vegetaţie:

–   acvatică

–   palustră.

Are o răspîndire largă în partea de Nord şi Nord-Est unde se întîlneşte din abundenţă stufăriş şi răchitiş, avînd  funcţia de apărare a lacului. Stufărişurile ocupă circa 60 % din suprafaţa zonei intacte. Zona cu protecţie integră, deţine o suprafaţă de 168,3 ha. Aici  au fost  evidenţiate 147 specii  de plante vasculare exemplare de săgeata apei, populaţie de peştişoara, nufăr,  circa 116 specii de păsări ce cuibăresc. Vegetaţia ierboasă ocupă o suprafaţa de circa 200 ha , cele mai mari suprafeţe  sau  înregistrat    în  Sud-Vestul şi  Vestul  teritoriului. În cele din urmă are ca scop de rezervare al landşaftului acvatic şi de baltă prin multitudinea speciilor  preţioase de floră şi faună, ce imprimă un loc natural unic de o mare importanţă ştiinţifică.

Rezervaţia științifică Prutul de Jos” poate fi numită drept un laborator ecologic natural , de un interes  atât  naţional cît  şi  internaţional  unde a şi  fost confirmat la”05”iunie.2000  de o cooperare transfrontatieră în domeniul ariilor naturale protejate, fiind înregistrată la convenția Ramsar cu certificat nr.1029  din 20.06.2000.

După multe cercetări s-a adus la cunoştinţă că teritoriul dat este aşezat într-o adîncitură. Predomină soluri  de luncă care au o vîrstă  mai tînără, care sau format sub influenţa regimului hidrologic a luncii şi sub influenţa inundaţiilor şi a apelor freatice, contribuind la dezvoltarea plantelor hidrofile, la acumularea în sol a unei mase considerabile de substanţe organice, în aşa mod au generat solurile subacvatice de luncă.

Cu stabilirea temperaturilor pozitive, cu diferenţa de trei şase zile se înregistrează mişcarea sevei la salcia albă, urmată peste şapte-nouă zile de celelalte specii de salcie: mlajă, răchită. Doar un interval de şapte zile începe să vegeteze Mana de apă, Stuful.

Stufărişurile din zonă ocupă suprafeţe mari, formînd o zonă tranzitivă de la vegetaţia acvatică la cea terestră. Cele mai mari suprafeţe sunt reprezentate de comunitătile asociaţiei: Phragmitetum australis şi Phragmitetum typhosum (angustifoliae ), pe o anumită suprafaţă se întîlneste şi Tipha angustifolae. Au puţine specii însoţitoare care au o ambundenţă neînsemnată:  Alisima plantago-aquatica; Butumus umbellatus; Epilobium hirsutum; ş.a.

În urma cercetărilor putem menţiona că deosebim un tip de pădure uniform după compoziţia speciilor arborescente şi după etajul de vegetaţie răchitişurile au căpătat răspîndire în albia din cursul inferior al Prutului reprezentate de patru forme arbustiere: salix triandra, salix viminalis, salix cinerea și salix cprea, care se dezvoltă în apropierea apelor pe depuneri tinere de nisip şi nămoluri.

În etejul doi întîlnim Sîngerul, hameiul, cătina roşie, învelişul  ierbos are o dezvoltare mai neuniformă din cauza luminii.

Sălcişurile sunt caracterizate prin specia dominantă de pe teritoriul rezervaţiei: Salcia albă(Salix alba) se dezvoltă pe locurile mai înalte,soluri aluviale.

Etajul II este format din răchită, socul negru, sîngerul.

Vegetaţia ierboasă se dezvoltă mai mult pe locuri ridicate, unde sunt mai puţine inundaţii. Fitocenoza acvatică este foarte variată, răspîndirea depinde de condiţiile climaterice cît şi de cele hidrologice. Stufăriile formează un substrat alcătuit din împletitură de rizomi de stuf şi de rădăcini de alte plante acvatice, în amestec cu resturi  organice şi sol. Vegetaţia plaurilor diferă de restul stufăriilor. Stuful se dezvoltă aici în cele mai bune condiţii. Alături de stuf mai întîlnim rogozul, menta, cucuta de apă.

Plantele pe cale de dispariţie şi endemice

În componenţa floristică a rezervaţiei sunt înregistrate următoarele specii de plante:

• Ciulinul de baltă  ( Trapa natans ) –categoria I de raritate ,preferă locurile liniştite convieţuieşte cu  plutica şi lintiţa mică se poate întîlni la Gura Beleului
• Viţa de pădure (vitis sylvestris) -categoria I de raritate  , se poate întîlni în fâşia de salcie de lîngă rîul Prut .
• Nufăr alb (  Nymphaea alba) – categoria I de raritate  , se poate întîlni  şi în alte regiuni faţă de anii precedenţi cum ar fi : interiorul Zonei de protecţie  cît şi spre partea de nord est a rezervaţiei.
• Peştişoara ( Salvinia natans) – categoria II de raritate, s-a întîlnit pe porţiuni foarte întinse şi aproximativ pe  întreg acvatoriul lacului .
• Săgeata apei ( Sagittaria sagitafilia ) – categoria I de raritate  , anul acesta a fost mai puţin întîlnită , doar în sud estul lacului , deoarece nivelul apei a fost foarte ridicat. Astfel,  locurile unde de obicei se putea înregistra  au fost sub apă.
• Rogoz ( Carex pendula ) – categoria II de  raritate , deoarece se poate întîlni  în lunca propriu zisă   dintre litoral şi fîşia de sălcii , el s-a putut întîlni ai puţin ( datorită inundaţiilor care sau menţinut mai mult decît de obicei )
• Feriga ( Thelypteris palustris ) – categoria de raritate I,  întîlnită doar în 16 exemplare
• Frasinul ( Fraxinus palissae )- categoria II de raritate

Chiar de la începutul anului vremea nu a fost capricioasă ceea ce a permis ca  exemplare din unele specii de păsări să se observe  în această zonă .

Ca urmare a cercetărilor realizate în teren şi a necesităţii protecţiei speciilor de păsări şi a habitatelor acestora în prima jumătate a anului 2012 s-a observat un flux intens al păsărilor specifice pentru această perioadă , populaţia de păsări depinde direct de nivelul hidrologic al lacului şi putem vorbi de  stabilitate, nu s-au înregistrat schimbări la speciile caracteristice.

Speciile acvatice sînt prezente în habitatul propice acestora, lacul Beleu şi gîrlele aferente lui, pajiştele umede din apropiere. Ciconiiformele  sînt prezente la cuibărit din  decada a doua lunii martie Botaurus stelalaris, Ardeola ralloides cuibăritori ai stufărişurilor şi păpurişurilor din zonă. De asemeni Ixobrychus minutus, Nycticorax nycticorax care îşi instalează cuiburile în vegetaţia  arboricolă.

Egretta garzetta, Egretta alba, Ardea cinerea au fost observate şi în sezonul rece. Exemplare izolate de Egretta alba iernează  în zonă. Ardea purpurea  este  prezentă în zonă din ultima decadă a lunii marie, Plegadis falcinellus, Platalea leucordia, Ciconia ciconia au un efectiv mai mare, primele două specii cuibăresc într-o colonie mixtă în perimetrul rezervaţiei, prin efective de cîteva zeci de perechi. Din anseriforme cuibăresc printre păpurişurile şi stufărişurile bălţii Cygnus olor, Anas platyrhynchos, Aythya ferina, Anas querquedula.

Specii comune dintre ralide ,Gallinula chloropus şi Fulica atra , în exemplare izolate sau întîlnit şin luna ianuarie, iar din a doua decadă a lunii februarie începe  perioada migraţiei. Nu dezamăgeşte nici Gîsca mare şi Gîrliţa care  si-au făcut simţită prezenţa pînă în jumătatea a doua a lunii februarie, unele chiar şi în prima decadă a lunii martie. Eretele de stuf ( Circus aeruginosus)  care a putut fi observat  pe tot teritoriul rezervaţiei mai ales în zonele cu stufăriş,

În luna aprilie  îşi fac apariţia un stol de 1500 Pelicani, într-un număr destul de mare se înregistrează începînmd cu luna iunie avem peste 5000  , iar nivelul scăzut al lacului fac ca ei să se menţină trei săptămîni .

Cea mai aglomerată zonă  se află în Cioroiu , dar la fel se poate întîlni şi în regiunea gîrlei Popovca,  ieşirea în masă a puilor se finisează la începutul decadei întîi a lunii iunie. Sau înregistrat şi două sute de Chirighiţă cu obraz alb deasemenea Chirighiţa neagră, Culic mare (Numenius arquata), Sitar –de-mal

Apariţia  exemplarelor de Ghionoaie sură /Picus canus şi a cîtorva exemplare de Prigorie, cuibărirea într-un număr mai mare spre deosebire de anul trecut a Sfrînciocului cu fruntea neagră / Lanius minor.

Începutul pasajului de toamnă începe în cea dea doua decadă a lunii August

Barza albă se pregăteşte şi ea de migraţie astfel în zona Covrea şi Robu pot fi văzute stoluri de zece , douăzeci şi cinci de indivizi.

Începînd cu ultima decadă a lunii August sau observat formarea stolurilor la Ţigănuş, Lopătar şi Egreta mare.  Sînt şi unele exemplare care sse reţin în această zonă şi după plecarea stolului . Astfel în luna Noiembrie s-au înregistrat trei exemplare de Egreta mare, un cormoran , Stîrc sur două exemplare

Începînd cu a doua decadă a lunii Noiembrie îşi fac apariţia Gîsca sălbatecă şi Gîrliţa. Astfel în zone diferite s-au înregistrat , Gîsca mare – zona Robu stol de 62 , zona Covrea – 43, Popovca -29; Gîrliţa zona Robu stol de 42, zona Covrea – 33, Popovca -41. Fiind o zonă  în calea migraţiei de toamnă uşor pot fi observate stoluri de păsări care îşi continuă drumul.

 Informaţie culesă și prelucrată de Harabadjiu Valeriu student al Universității de Stat ,,B.P.Hasdeu” din Cahul

2 comentarii