MUZEUL de „Istorie şi Studiere a Ţinutului Natal” din Slobozia Mare

Importanța Muzeului de Istorie şi Studiere a Ţinutului Natal din Slobozia Mare în dezvoltarea turismului cultural în raionul Cahul

Muzeul de Istorie și Studiere a Ținutului Natal este o instituție necomercială cu statut de persoană juridică, care s-a înregistrat în modul stabilit de lege.

Muzeul exercită funcțiile de:

a) constituire și dezvoltare a patrimoniului muzeal în conformitate cu profilul muzeului; de evidență și conservare a acestui patrimoniu;

b)  cercetare  a  patrimoniului  muzeal  propriu  în scopul completării colecțiilor;

c)  promovare a patrimoniului muzeal în scop educațional și cognitiv;

d)  asigurare a securității patrimoniului muzeal;

e) elaborare  și derulare de proiecte și programe cultural-științifice în vederea  punerii  în  valoare  a  patrimoniului  muzeal  și dezvoltării spiritului comunitar;

f)  elaborare  și  editare  a cataloagelor de colecții muzeale, a altor publicații științifice și de popularizare a științei;

g)  realizare  a  schimburilor  și  cooperarii  intermuzeale interne și internaționale.

Clădirea muzeului a fost construită pentru primărie în anii 1941 – 1942, folosind munca voluntară a premilitarilor, precum Fanache Mocanu, Dorica Brînză, Ilie Geantîc și alţii.

Pe parcursul, anilor această clădire a avut mai multe destinații:

1942–1944 – primărie;

1944-1945 – comenduirea unității de grăniceri;

1945-1947 – spital pentru bolnavii de tifos și distrofie;

1947-1950 – din nou comenduire;

1950-1988 – clase pentru școala medie;

Din 1988 e dată totalmente pentru muzeul comunei. Muzeul de istorie și studiere a ținutului din Slobozia Mare, ca instituție de cultură, a fost legitimat prin ordinul ministrului culturii din Moldova, dl Ion Ungureanu, la 13 decembrie 1992 (Anexa 6). Au fost aprobate patru unități: director, colaborator științific, îngrijitor de fonduri și lucrător tehnic.

Necesitatea de a crea un muzeu al satului s-a făcut observat încă în anul 1974. La școala medie din comună s-a organizat un concurs între clase pentru colectarea de obiecte vechi, documente, fotografii, bani de metal și de hîrtie și alte relicve. În rezultat s-a adunat un număr impunător de materiale. Ce se putea face cu ele?

S-a ajuns la concluzia că numai un muzeu le-ar putea găzdui. În acest scop s-a repartizat o clădire a școlii medii, construită prin anii 1941-1942 pentru primărie. Aici și s-a început depozitarea materialelor muzeistice. Era o clădire cu aspect arhitectural parcă special construită pentru muzeu. Dar s-a ivit o piedică. În urma cutremurului din 1977 clădirea claselor primare a fost considerabil avariată și, în consecință, clădirea pentru muzeu a fost dată pentru clasele primare.

În rezultat, foarte multe exponate s-au pierdut. Cu susținerea directorului școlii, Nicolae P. Ivașcu, în anul 1987 clădirea a fost reîntoarsă muzeului. A fost reluată munca de colectare a materialelor muzeistice. În această munca s-a încadrat activ domnul Vasile C. Brînză, profesor de geografie, pe atunci primar. Dumnealui a condus munca de reconstruire a clădirii pentru muzeu. Această muncă este înfăptuită de o brigadă specială condusă de pensionarul Petru I. Dobre, un pasionat de cultură. În rezultat, s-au obținut șase săli cu o suprafață totală de 199 metri pătrați, toate unite prin tăieturi în pereți.

S-a reluat munca de colectare, mai ales a documentelor privind istoria localității. În anii 1988-1990 profesorul de istorie Ion Geantîc a înfăptuit un șir de deplasări la Chișinău, pentru a studia documente de arhivă. S-au făcut extrase din documente și fotografii la Arhiva Națională a Moldovei. La ajutat cu documente și fotografii Alexei Mare din Cluj-Napoca, fiul lui Gheorghe  Mare, deputat în Sfatul Țării în anii 1917-1918, care a votat unirea la 27 martie 1918. Muzeul nu ar fi fost astăzi muzeu, dacă nu venea în ajutor obștimea, care pe parcursul anilor au donat mijloace bănești. Pe parcursul anilor la muzeu au avut loc un șir de acțiuni de rezonanță. Cu ocazia inaugurării sălii nr. 4 „Memorie” a avut loc o pomenire a flăcăilor slobozeni care nu s-au mai întors din fosta armată sovietică. Peste o sută de persoane au participat la deschiderea expoziției „Tragedii, tragedii…”. Cu rezonanță s-a desfășurat  “Memoria” unuia dintre primii dascăli din sat – Victor I. Terzi. Au participat oaspeți din Colibași, Chișinău. La cei 20 de ani de la absolvirea școlii medii  (1977) au venit la muzeu 105 persoane.

Informaţie prelucrată de Șchiopu Alina

Un comentariu